Când vă confruntați cu situații în care copiilor sau adolescenților le este greu să-și controleze furia, luați în considerare aceste sfaturi:
1. Păstrați-vă calmul. Furia generează furie. Dacă vă supărați când copilul este nervos, nu faceți decât să amplificați lucrurile. Este nevoie să vă mențineți calmul și să încercați să detensionați situația.
2. Fiți un model sau un exemplu în situații care pot degenera și subliniați strategiile pozitive aplicate pentru a gestiona furia. Puteți spune: ”Uau, m-a enervat foarte tare când șoferul acela a depășit și mi-a tăiat fața, dar nu am spus nimic fiindcă nu am vrut să fac scandal și să-i fac pe ceilalți să se simtă nepăcut.”
3. Identificați semnalele de alarmă. Fiți atenți când copiii încep să ridice tonul, să-și încleșteze pumnii sau să vă contrazică. Odată ce recunoașteți semnelele fizice ale furiei, ajutați-l și pe copil să le indentifice, să exprime ce simte și să găsiți soluții pozitive împreună.
4. Luați în considerare punctul de vedere al copilului. Gândiți-vă mai întâi de ce este furios, care este cauza furiei. Amintiți-vă că furia este un mod de a-și exprima sentimentele și de a-și comunica nevoile. Ascultați-l cu empatie, vedeți care sunt nevoile lui și ajutați-l să și le împlinească.
5. Folosiți metoda compromisului. Nu vă gândiți la compromis ca la o modalitate de a ceda, ci ca la un instrument de a obține ce aveți nevoie și de a-l ajuta pe copil să-și gestioneze sentimentele puternice. Dacă știți că îi place foarte mult să joace un anumit joc, îi puteți spune copilului: ”Știu că nu este ușor, dar ce-ai zice dacă am juca jocul tău preferat?”
6. Nu trimiteți copilul singur în cameră. Deși pauzele sunt un mod bun pentru copil de liniștire și de conștientizare a emoțiilor, este important să-i arătați copilului că sunteți acolo pentru el, că-l înțelegeți și că poate conta pe sprijinul vostru. Uneori e de ajuns să-i spuneți: ”Sunt aici când ai nevoie de mine!”.
7. Empatizați. Imaginați-vă cât de dificil este pentru un copil sau un tânăr să se confrunte cu vârtejul emoțiilor. Amintiți-vă că rolul vostru este de a-i ajuta să dezvolte cele mai bune strategii pentru a-și gestiona singuri emoțiile.
Este un proces de durată, în care este nevoie de răbdare, calm, dar mai ales de empatie. Când nu-l judecați, nu-i țineți morală, nu-i ordonați ce să facă, nu-i spuneți cuvinte negative și nu-l faceți să se simtă vinovat, copilul se va simți acceptat, înțeles, apreciat, susținut, iubit. Acestea sunt nevoile lui esențiale. Odată ce reușiți să le împliniți, lucrurile vor merge mai ușor. Succes!