Impunerea limitelor este un aspect esential al cresterii copiilor. Acestea le garanteaza siguranta si sanatatea copiilor, sprijinindu-i, in acelasi timp, sa invete conventiile sociale, astfel incat sa poata functiona fericiti in societate. Iar cand impunem limite cu empatie, copiii sunt mai predispusi sa internalizeze capacitatea de a stabili limite singuri, contribuind la autodisciplina.
Nu poti, de fapt, sa obligi pe nimeni sa faca ceea ce nu vrea. Copilul iti implineste cerintele datorita relatiei puternice de incredere si afectiune dintre voi. Cealalta optiune este desigur frica, o motivatie eficienta pe moment. Dar pentru ca trebuie sa intensifici mereu amenintarile, frica devine din ce in ce mai putin eficienta cu timpul. Iubirea, prin opozitie, devine o motivatie si mai eficienta odata cu trecerea timpului.
Asadar, cum impui limite eficiente?
· Incepe printr-o conectare profunda si incurajatoare, astfel incat copilul sa stie ca esti de partea lui si sa vrea sa iti faca pe plac.
· Nu vorbi pana ce nu v-ati conectat. Priveste-ti copilul in ochi. Atinge-l pentru a-i obtine atentia.
· Alatura-i-te copilului cand impui o limita. “Pare foarte distractiv, dar ma tem ca unul dintre noi o sa se raneasca.“
· Impune limita cu blandete, calm si empatie sincera. “Eu nu tip la tine si te rog nici tu sa nu tipi la mine. Cred ca esti foarte suparat daca folosesti acest ton. Ce s-a intamplat, dragul meu?”
· Admite-i punctul de vedere cand stabilesti o limita. “Nu este usor sa te opresti din joaca si sa intri in casa, dar acum este momentul sa facem baie.”
· Ajuta-ti copilul sa se simta mai putin controlat, oferindu-i optiuni. “Vrei sa intri in casa acum sau in cinci minute?”
· Obtine-i acordul, astfel incat copilul sa simta ca are controlul asupra limitei. “Bun, in cinci minute, dar fara discutii atunci, da? Hai sa batem palma.”
· Du-ti intentiile la bun sfarsit, intr-un mod placut. Este mult mai usor sa ramai agreabil atunci cand iti aplici intentiile inainte sa iti pierzi rabdarea. Este, de asemenea, mai usor sa obtii acordul copilului daca stie ca nu vei continua sa tot cedezi cate putin daca obiecteaza. De cele mai multe ori, va fi nevoie sa te apropii fizic de copil si sa stabilesti contact vizual pentru ca cel mic sa ia limita in serios. Este o modalitate mult mai eficienta decat ridicand vocea. “Au trecut cinci minute. Acum trebuie sa intram.”
· Continua sa i te alaturi si sa-ti arati empatia. “Te distrezi de minune aici! Dar acum chiar trebuie sa intram in baie!”
· Limiteaza negocierile. “Stiu ca este greu sa te opresti din joaca, dar ne-am inteles ca mai stai cinci minute fara discutii. Au trecut cinci minute. Acum, sa mergem.”
· Nu te astepta sa ii faca placere. Niciun copil nu se supune cu bucurie, deci nu este nicio problema. Poti arata empatie pentru nemultumirea lui, fara a schimba limita. “Inteleg ca nu-ti place sa intri in casa cand unii dintre prietenii tai pot ramane afara pana tarziu. Dar tu trebuie sa faci baie in seara asta si vreau sa ma asigur ca avem timp sa citim si o poveste inainte sa mergem la culcare.”
· Cand nu-i poti indeplini o dorinta in realitate, indeplineste-i-o in imaginatie. “Cred ca atunci cand o sa fii mare o sa stai pana tarziu in fiecare seara, nu-i asa?”
· Cand copilul plange si se infurie din cauza limitei impuse de tine, asculta-i sentimentele. Odata ce copiii se simt ascultati devin mult mai cooperanti. “Ti-ar placea sa mananci o bomboana, iar acum plangi. Sunt aici, dragul meu, gata sa te imbratisez oricand vrei.”
· Formuleaza nevoia sau sentimentul care determina comportamentul. “Il sacai pe fratele tau pentru ca vrei sa te joci cu el, nu-i asa? Hai sa mergem sa-l intrebam mai bine decat sa-i stricam jocul.”
· Rezista tentatiei de a avea vreo manifestare punitiva. Impunerea unei limite este suficienta pentru ca cel mic sa invete o lectie pe masura ce internalizeaza regulile si rutina noastra ca fiind ale lor. Criticile nu vor face decat sa il predispuna la o revolta impotriva regulilor impuse de noi.
· Cand copilul te sfideaza, acorda atentie relatiei, mai degraba decat disciplinei. Un copil care este nepoliticos este fie foarte suparat, fie exprima nevoia unei relatii mai bune cu parintele. In orice caz, consecintele nu vor face decat sa inrautateasca situatia. Nu inseamna ca trebuie sa accepti impolitetea, ci doar sa o privesti ca pe un semnal de alarma pentru a repara relatia dintre voi.
· Cand nimic altceva nu merge, incearca o imbratisare. Nu, asta nu inseamna ca recompensezi comportamentul neplacut al copilului. Copiii fac scene cand se simt deconectati. De aceea, va reconectati pentru a-i da un motiv sa se poarte frumos. Ii oferi siguranta de a-si depasi mai repede supararea. Si il ajuti sa se relaxeze, revenind la o dispozitie mai buna.
Articol inspirat de Laura Markam – “Parinti linistiti, copii fericiti. Cum inlocuim tipetele cu conectarea”