Stima de sine este un concept psihologic extrem de complex.
Atât la nivel de stare, cât și la nivelul trăsăturilor, influențele sale includ factori genetici, de mediu și mulți alți factori psihologici care îi promovează sau reduc eficacitatea.
Cu toate acestea, în timp ce structura și relațiile sale exacte cu alte elemente ale personalității noastre rămân neclare, cercetările au descoperit mai multe cauze ale stimei de sine scăzute:
Lauda
Deși contraintuitiv, lauda poate fi un factor semnificativ în scăderea stimei de sine. Rezultatele sugerează că laudele excesive, exagerate stabilesc standarde de neatins pentru copii și, în cele din urmă, poate reduce stima de sine în timp ce crește tendințele narcisiste. Răspunsul pare a fi mai degrabă lăudarea efortului decât abilitatea.
Tratamentul agresiv
Fiind victima agresiunii, comportamentul ostil are ca efect mai multe rezultate adverse, inclusiv o stimă de sine scăzută. Efectul poate fi de lungă durată, iar cei deja lipsiți de stimă de sine sunt mai susceptibili decât alții.
Indicele de masă corporală (IMC)
Cercetările au identificat faptul că IMC ridicat la copii poate fi un precursor al stimei de sine scăzute. Reducerea IMC poate afecta pozitiv sentimentele de auto-valoare.
Stresul academic
Depresia, anxietatea și stresul academic sunt factori ai stimei de sine scăzute și ai calității slabe a vieții.
Feedback negativ
Comentariile și comunicarea pe care o primesc copiii de la părinți sau profesori au un efect mare asupra stimei de sine. De exemplu, un feedback negativ neîncetat (ești prost, inutil, leneș etc.), sugerând că viața ar fi mai bună fără ei, ignorând sau tratând copiii ca pe o supărare, și comparațiile nefavorabile cu ceilalți copii pot deteriora sentimentul de sine al copilului că este valoros.
Studiile au identificat, de asemenea, o serie de factori indirecți care par a avea impact asupra stimei de sine a unui copil, inclusiv genul, performanța școlară, nivelul de educație al părinților și statutul profesional, precum și statutul socio-economic.