Unul dintre motivele lipsei de eficienta a pedepselor consta in faptul ca vin cand faptul este consumat. Ca sa avem cu adevarat impact asupra unui comportament, trebuie sa-l prevenim sau sa-l intrerupem, nu sa reactionam dupa ce s-a produs.
Lawrence J. Cohen ofera exemplu surorii sale, Diane, care lucra la o gradinita unde existau probleme cu un baiat care lovea cu pumnii alti copii. Personalul centrului incercase “totul”, adica toate formele de pedeapsa permise de lege. Diane vorbea cu o educatoare, cand aceasta a vazut ca baiatul se pregatea sa loveasca o fetita si a avertizat-o. Educatoarea vedea ce va urma, dar avea de gand sa-l lase pe copil sa comita fapta si apoi sa incerce sa gaseasca o pedeapsa eficienta. Diane a spus ca n-o va lovi pe fetita, s-a dus la el si i-a prins bratul gata ridicat sa loveasca. Baiatul, suparat, clocotea de furie cand Diane i-a spus cu blandete ca nu-l va lasa s-o loveasca pe fetita. La inceput, el s-a temut ca Diane il va lovi – nu veti fi surprinsi sa aflati ca acest baietel incasa bataie acasa – dar, cand ea n-a facut decat sa-i tina bratul cu blandete a izbucnit in plans. Si-a dezvaluit pentru prima data sentimentul ca nimeni de la centru nu-l place. Educatoarele nu putusera sa gandeasca prin prisma prevenerii sau a sentimentelor, pentru ca ramasesera blocate la ideea pedepsei. Intreruperea unui comportament distructiv nu este o pedeapsa, ci o limita. Limitele ii ajuta pe copii sa se controleze, sa-si exprime sentimentele si sa se gandeasca la ceea ce fac. Afland frustrarea si insingurarea acestui baietel, educatoarele lui au putut alcatui apoi un plan ca sa-l ajute sa-si faca prieteni.
Toate pedepsele incercate de personalul centrului il determinasera pe baiat doar sa-i excluda tot mai mult pe adulti din viata lui. Insa disciplina eficienta – intreruperea tiparului sau comportamental – l-a determinat sa-si scoata la iveala adevaratele sentimente. Disciplina eficienta duce la conversatie si conexiune, cea ineficienta la rusine si separare. Asadar, misiunea noastra e sa ramanem deschisi fata de copii, chiar si atunci cand stabilim limite. E greu, pentru ca deseori suntem furiosi sau enervati cand trebuie sa impunem limite ori sa intrerupem un comportament problematic. Dar asprimea si raceala noastra duc doar la izolarea si neputinta copilului. Asadar, realizati un contact vizual, vorbiti pe un ton bland, imobilizati copilul cat mai bland cu putinta, faceti o pauza daca e nevoie.
Solutia este parentajul prin joc. Aceasta este cea mai buna cale pentru copii de a preintampina problemele chiar inainte de a fi nevoie sa ne gandim la disciplina. Cu cat va jucati mai mult cu copiii vostri, mai ales jocuri care le permit sa detina conducerea, si ii ajutati sa-si pastreze increderea in sine si apropierea de voi, cu atat veti avea mai putina nevoie de aceste alternative la pedeapsa.
Articol inspirat de Lawrence J. Cohen – Retete de jocuri