Acceptarea parentala a copilului este ca un sol fertil, in care dintr-o samanta minuscula, creste o floare minunata. Solul ii da semintei posibilitatea de a ajunge floare. Declanseaza capacitatea semintei de a se dezvolta, insa capacitatea este in intregime in samanta. Exact ca in cazul semintei, in organismul copilului exista capacitatea de a se dezvolta. Acceptarea este ca solul – ii da copilului posibilitatea de a-si valorifica potentialul.
De ce are acceptarea parentala o influenta pozitiva atat de importanta asupra copilului? Acesta este un lucru pe care majoritatea parintilor nu-l inteleg. Multi dintre ei au fost educati sa creada ca, daca accepti un copil, acesta va ramane asa cum este; ca unul dintre cele mai bune moduri de a ajuta un copil sa devina mai bun in viitor este sa-i spui ce nu accepti la el acum.
De aceea, majoritatea parintilor se bazeaza mult pe limbajul neacceptarii in cresterea copiilor, crezand ca acesta este cel mai bun mod de a-i ajuta. Solul pe care il ofera cei mai multi parinti pentru dezvoltarea copiilor lor este plin de evaluari, pareri categorice, critici, predici, morala, mustrari si ordine – mesaje care transmit neacceptarea copilului asa cum este.
Limbajul neacceptarii ii face pe copii sa se inchida in ei. Nu mai vorbesc cu parintii lor. Invata ca este mult mai bine sa-si pastreze sentimentele si problemele pentru ei.
Limbajul acceptarii ii face pe copii sa-si deschida sufletul. Se simt liberi sa-si impartaseasca sentimentele si problemele. Cand invata cum sa exprime in cuvinte un sentiment launtric de acceptare fata de copil, parintii ajung in posesia unui instrument care poate produce rezultate uimitoare. Isi pot influenta copilul sa se accepte, sa se placa si sa dobandeasca sentimentul propriei valori. Ii pot facilita dezvoltarea si valorificarea potentialului cu care a fost inzestrat genetic. Ii pot accelera viteza pe traseul de la dependenta la independenta si centrare pe sine. Il pot ajuta sa invete cum sa-si rezolve problemele care apar inevitabil in viata si ii pot da puterea de a trata in mod constructiv obisnuitele dezamagiri si suferinte ale copilariei si adolescentei.
Din toate efectele acceptarii, niciunul nu e mai important ca sentimentul launtric al copilului ca este iubit. Pentru ca a-l accepta pe celalalt asa cum este e un adevarat act de iubire; sa fii acceptat inseamna sa te simti iubit. Nici nu ne dam seama ce forta imensa are sentimentul ca esti iubit; poate incuraja dezvoltarea mintii si a corpului, fiind probabil cea mai eficienta forta terapeutica pe care o cunoastem datorita faptului ca remediaza prejudiciile psihologice, cat si fizice.
Articol inspirat de Thomas Gordon, Parintele eficient