“Copiii au nevoie de iubirea noastra mai ales atunci cand par sa o merite cel mai putin.” Harold Hubert
Unul dintre cele mai importante mesaje pe care le putem transmite copiilor nostri despre emotii este ca furia e un sentiment universal uman are poate fi gestionat si controlat. Cum putem face asta? Prin admiterea si acceptarea furiei, nu prin ignorarea ori pedepsirea ei.
Odata ce copiii inteleg ca furia lor este acceptata si inteleasa, vor reusi sa o exprime cu mai mult calm, in loc sa o transforme automat in agresivitate. Prin opozitie, copiii care primesc mesajul ca furia este inacceptabila vor incerca sa o reprime, ceea ce inseamna ca sentimentele acestea reprimate vor iesi la suprafata in forme necontrolate de catre mintea constienta. Atitudinea noastra fata de furia copilului poate, astfel, ori sa il invete cum sa o gestioneze, ori sa il impinga catre agresivitate.
Desi nu remarcam asta in momentele cuprinsi de furie, acest sentiment este, de fapt, un scut de aparare impotriva unor efecte mai profunde de teama, durere, dezamagire ori alte suferinte. Cand acele emotii sunt mult prea dureroase intram in ofensiva, pentru a evita sa le simtim. Ne mobilizam impotriva amenintarii imaginare atacand, cu instinctul ca cea mai buna aparare este un atac virulent. Uneori este logic sa intram in defensiva, dar numai atunci cand exista un pericol real. Insa, desi copiii nostri sunt adesea furiosi din cauza ca se simt atat de vulnerabili, amenintarile reale sunt rare. De cele mai multe ori cand copiii se infurie, vor sa isi atace fratiorul care le-a stricat un souvenir pretios, parintii care l-au disciplinat “pe nedrept”, profesorul care i-a facut de rusine sau batausul din parc care i-a speriat.
Ii putem ajuta pe cei mici sa isi depaseasca furia daca ne amintim ca un copil manios ne arata ca este speriat, deconectat sau indurerat. Datoria noastra este sa admitem atat furia, cat si emotiile pe care acesta le mascheaza. Odata ce copiii au ocazia sa simta emotiile pe care le-au evitat, nu mai au nevoie sa se apere prin furie, iar aceasta de risipeste.
Cand copiii traiesc intr-un camin in care furia este gestionata sanatos, invata si ei sa isi controleze acest sentiment intr-un mod constructiv. Astfel:
· Controlul impulsurilor agresive. Cand acceptam furia copilului si ne pastram calmul, acesta isi creeaza conexiunile neuronale si invata abilitatile emotional necesare pentru a se linisti fara sa se raneasca pe sine, pe altii sau a distruge obiecte. Pana la varsta gradinitei, copiii ar trebui sa aiba deja capacitatea de a-si tolera secretiile de adrenalina si a altor hormoni “de lupta”, fara sa actioneze in baza acestora si sa ii loveasca pe ceilalti.
· Recunoasterea emotiilor celor mai amenintatoare mascate de furie. Odata ce copilul isi permite siesi sa simta durerea de a vedea o jucarie stricata, mahnirea ca mama a fost nedreapta, rusinea ca nu a stiut raspunsul in clasa ori teama cand un coleg l-a amenintat, poate merge mai departe. Nu mai are nevoie de furie pentru a se apara impotriva acestor sentimente, iar aceasta se evapora.
· Rezolvarea constructiva a problemelor. Scopul este ca cel mic sa foloseasca furia ca stimulent pentru a schimba situatia in asa fel incat sa nu se repete. Asta poate insemna ca trebuie sa isi aseze jucariile preferate intr-un loc unde fratiorul nu poate ajunge sau sa solicite ajutorul parintilor pentru a rezolva o situatie de intimidare din partea unui coleg. Ar putea, de asemenea, insemna si recunoasterea propriei parti de vina, astfel incat sa decida sa urmeze regulile parintilor ori sa mearga la scoala mai bine pregatit.
Desigur, este nevoie de ani de indrumare parentala pentru ca cei mici sa deprinda aceste abilitati. Pana sa implineasca sase ani, structura cerebrala a copilului ar trebui sa fie atat de dezvoltata incat sa permita centrilor responsabili de gandirea rationala sa domine mesajele transmise de centrii creierului inferior. Copiii care nu isi pot controla impulsurile agresive cand sunt foarte suparati semnaleaza ca au nevoie de ajutor pentru a-si putea procesa emotiile reprimate si durerile neexprimate. Cand parintii reusesc sa le ofere celor mici sentimentul ca sunt in siguranta sa isi exprime furia si sa exploreze sentimentele ascunse de aceasta, copiii au o capacitate din ce in ce mai crescuta de a-si depasi furia si a gasi solutii contructive in timpul perioadei gimnaziale.
Articol inspirat de Laura Markam – “Parinti linistiti, copii fericiti. Cum inlocuim tipetele cu conectarea”