Majoritatea parintilor isi iau foarte in serios datoria de invatatori. Ne invatam copiii culorile, numerele, literele; cum sa-si perie dintii; ce este bine si ce este rau.
Dar, uneori, neglijam doua dintre cele mai importante lectii pe care trebuie sa le invete copiii: cum sa-si gestioneze emotiile (si, astfel, si comportamentul) si cum sa inteleaga emotiile celorlalti. Aceste doua abilitati formeaza esenta inteligente emotionale (EQ = coeficient de inteligenta emotionala). Este parte integranta din dezvoltarea fiecaruia dintre noi.
Capacitatea de gestionare a emotiilor intr-un mod sanatos determina calitatea vietii, poate chiar mai hotarator decat IQ-ul. Pana si succesul scolar al copilului este determinat in mare masura de EQ, deoarece invatarea depinde mult de gestionarea anxietatii si de capacitatea de automotivare. Copiii cu o inteligenta emotionala solida isi pot gestiona mai bine emotiile si, prin urmare, comportamentul, astfel inclina sa fie atat autodisciplinati, cat si cooperanti.
O persoana cu un coeficient de inteligenta emotionala (EQ) ridicat este inteligenta in ceea ce priveste emotiile, la fel cum cineva cu un IQ ridicat este inteligent in gandire. Oamenii de stiinta au constatat ca, desi genele influenteaza IQ-ul, creierul este asemenea unui muschi si poate fi modelat si intarit, permitandu-ne sa ne extindem IQ-ul innascut. La fel, desi unii dintre noi suntem, din nastere, mai linistiti sau avem un mai bun control al impulsurilor, aceste tendinte pot fi modelate si intarite, pentru a ne extinde EQ-ul.
Elemente esentiale ale unui EQ ridicat sunt:
· Capacitatea de autolinistire. Elementul-cheie in gestionarea emotiilor este sa permitem, sa recunoastem si sa toleram emotiile intense, astfel incat acestea sa se risipeasca fara sa ramanem blocati in ele sau sa actionam in moduri pe care le-am regreta ulterior. Autolinistirea este cea care ne da capacitatea de ne gestiona anxietatea si supararile, care apoi ne permite sa rezolvam problemele cu incarcatura emotionala cat mai constructiv.
· Constientizarea si acceptarea emotiilor. Daca nu intelegem emotiile care ne cuprind, acestea ne sperie si nu le putem tolera. Ne reprimam durerea, frica sau dezamagirea. Emotiile care nu mai sunt reglate de mintea constienta gasesc diverse modalitati de a iesi la suprafata brute, ca atunci cand un scolar isi loveste surioara sau noi, ca adulti, ne pierdem cumpatul sau ajungem sa mancam o cutie intreaga de inghetata. Dimpotriva, copiii crescuti in familii in care se impun limite comportamentelor, dar nu si sentimentelor, cresc intelegand ca toate emotiile sunt acceptabile si propria fiintelor umane. Aceasta intelegere le ofera un mai mare control asupra propriilor emotii.
· Controlul impulsurilor. Inteligenta emotionala ne elibereaza de reactiile necontrolate. Un copil (sau un adult) cu un bun EQ va actiona mai degraba decat reactiona si va prefera sa rezolve problema mai degraba decat sa caute vinovatul. Asta nu inseana ca nu te mai infurii sau nu simti niciodata anxietate, numai ca nu iti mai iesi din fire. Drept rezultat, vietile si relatiile noastre vor fi mai bune.
· Empatia. Empatia este capacitatea de a percepe si a simti din perspectiva celuilalt. Atunci cand avem abilitatea de a intelege stari mentale si emotionale ale altor persoane, ne putem rezolva diferendele in mod constructiv si putem avea o conectare profunda cu ceilalti. De asemenea, empatia ne imbunatateste si calitatile de comunicare.
Cum isi dezvolta copiii trasaturile fundamentale ale inteligentei emotionale? Le invata! Nu de la televizor, nu de la scoala, ci de la tine. Il indrumi emotional zi de zi. In special, iti ajuti copilul sa devina constient de propriile emotii si sa si le exprime intr-un mod adecvat cu varsta sa, ceea ce reprezinta primul pas in autoreglare. Odata ce nu se mai simte coplesit de acele emotii puternice, copilul poate schimba macazul pentru a rezolva problema care le-a declansat.
Ca parinte trebuie sa-ti dedici cu rabdare timp pentru a-l petrece alaturi de copil, pentru a-I intelege din punct de vedere emotional si a-i explica si lui starile prin care trece. Constientizandu-le copilul incepe sa le inteleaga, sa le accepte si sa gaseasca solutii. De asemenea, parintele este nu doar un ghid emotional, dar si un exemplu pentru copil. Vorbeste-i despre emotii, arata-ti propriile emotii si explica. Copilul va invata sa le recunoasca, sa le gestioneze si sa aiba incredere in sine ca va gasi solutii singur si pe viitor. De la nimeni altcineva nu poate invata mai bine acest lucru decat de la tine, ca parinte. Responsabilitatea poate parea coplesitoare, dar cu rabdare si dedicare vin si rezultatele mult asteptate.
Articol inspirat de dr. Laura Markham, Parinti linistiti, copii fericiti