top of page

De ce sunt mandra?

Actualizată în: 15 iun. 2020




De cate ori v-ati intrebat de ce sunt mandru sau mandra de mine? Rareori, nu-i asa?

Dar de cate ori v-ati intrebat prietenii sau apropiatii ce cred despre voi? De cele mai multe ori, probabil.


Am observat ca tindem sa le acordam mai mult credit celor de langa noi.

Ieri imi spunea cineva ca “noi suntem cel mai mare dusman al nostru”. Nimic mai adevarat.

Am citit acum ceva timp un studiu care arata ca noi suntem cei mai duri critici ai nostri. Fotografia unei persoane a fost prezentata prietenilor si apoi persoanei respective. Cine credeti ca a facut cele mai aspre remarci? Ati ghicit, persoana in cauza, bineinteles.


Recunosc cu mana pe inima ca am fost o astfel de persoana. Am avut tendinta mult timp sa asociez sentimentul de mandrie cu fapte marete, sa-mi setez mereu obiective inalte si sa-mi creez asteptari mari care au dus implicit la nemultumiri.


Am inteles ca psihologic este normal sa fii critic, dar conteaza cum gestionezi aceste critici. Psihologul american Laura Markham explica intr-un articol ca scopul criticii de sine este sa ne protejeze. Creierul nostru functioneaza ca un sistem de alarma, ca un radar care scaneaza potentiale pericole, probleme sau defecte si ne avertizeaza sa luam masuri sau sa le corectam. Sa-ti ignori aceste griji, ganduri negative nu functioneaza, dar ce poti face este sa le reduci si sa-ti schimbi relatia cu ele.


Mi-a luat mult timp sa-mi dau seama ca eu sunt singura persoana din viata mea care poate schimba aceasta perspectiva.

Am invatat ca nemultumirile mele nu imi vor raul, ci doar binele, sunt asa ca un caine bun de paza.

Am invatat sa vorbesc cu mine si sa pun in cuvinte ce ma nemultumeste si sa gasesc lucrurile care m-ar face mandra de mine, iar acestea nu sunt faptele marete.

Sunt lucrurile pe care reusesc sa le fac in fiecare zi, faptele marunte care pot trece neobservate, dar care conteaza pentru mine.


Sunt mandra ca am invatat sa am incredere in mine si ca am invatat de la sotul meu ca nu exista nu se poate si sa nu renunt cand imi propun ceva.

Sunt mandra cand ma trezesc dimineata si privesc cerul si lumea din jurul meu cu un zambet pe fata, sunt mandra cand petrec timp cu copiii mei si le spun te iubesc, sunt mandra cand citesc cateva pagini seara, sunt mandra cand ies in parc si fac miscare, sunt mandra cand imi sun mama, sora sau prietenii sa vad ce mai fac, sunt mandra ca ma inconjor de lucruri si oameni frumosi si ca ma bucur de prezent.

Sunt mandra de realizarile si esecurile mele si ca am invatat din ele.

Sunt mandra de mine insami.

Acum, e randul vostru. Voi de ce sunteti mandri?


38 afișări0 comentarii

Postări recente

Afișează-le pe toate

Σχόλια


bottom of page