top of page

Gestionarea fricii si a anxietatii

Actualizată în: 15 iun. 2020


Fiindca ne dorim copii netematori, spunem: “N-ai de ce sa te temi, nu mai fi asa fricos!” sau: “Nu trebuie sa intri in apa daca te sperie prea tare.” Insa frica nu are nimic rau: este o emotie elementara si e chiar necesara pentru supravietuire. Trebuie sa-i ajutam pe copii sa-si dezvolte curajul, nu neinfricarea, increderea in sine, nu duritatea. Trebuie sa simti frica pentru a fi curajos – altfel esti pur si simplu nesabuit si cautator de senzatii tari. De asemenea, trebuie sa te imboldesti a faci lucrurile de care te temi; altfel nu vei incerca niciodata lucruri noi.


Le spunem copiilor sa nu se teama si, in acelasi timp, ii speriem. Ii amenintam, ii lasam singuri, ii expunem la programe TV violente. Multi copii sunt loviti sau tiranizati de adulti ori de alti copii sau sunt expusi la alte forme de violenta. Unii se tem sa mearga la scoala din cauza unei situatii sociale problematice sau pentru ca se simt prosti. Una peste alta, numerosi copii poarta in suflet multa frica, insa nu prea au ocazia s-o exprime.

Rezultatul acestei confuzii referitoare la frica este fie nesabuinta, fie anxietatea sau timiditatea si inhibitia. Cand sunt nesabuiti, copiii au nevoie de cineva care sa stea cu ei, sa se catere in copaci cu ei, ca sa exercite o influenta calmanta asupra lor si sa le ofere un model al spiritului de aventura in conditii de siguranta. Cand sunt timizi si inhibati, copiii trebuie atrasi afara din cochilia lor, iarasi prin joc. Pot avea nevoie sa ne dam pe toboggan de cateva ori cu ei, inainte sa se simta in largul lor, amestecandu-se printre ceilalti copii de pe terenul de joaca. Putini copii timizi reactioneaza bine la abordarea tipica de genul “inoata sau te ineci” - dar nu-i ajuta nici daca ii lasam sa ramana vesnic in casa sau in coltul lor.


Oamenii resimt anxietatea undeva in gat, in piept sau in abdomen. Asta, pentru ca anxietatea este frica blocata pe jumatate inauntru, pe jumatate afara. Se tem, dar nu-si pot descarca liber frica. Anxietatea e un compromis: nu este expresia deplina a groazei, dar nici un lucru usor de suportat. Obiectivul este sa luam acea stare de anxietate, acea frica blocata si s-o scoatem complet la iveala. Jocul, creativitatea si imaginatia sunt mijloace excelente de a-i ajuta pe copii sa faca acest lucru. Unii copii isi descarca anxietatea vorbind despre ceea ce ii ingrijoreaza. Mai frecvent insa o fac jucandu-se. Poate ca au un personaj imaginar care intra in situatii dificile si e salvat iarasi si iarasi. Pot sa petreaca ore intregi proiectand sau construind nave spatiale invincibile, ca sa se apere de rau.


Exprimarea artistica este una dintre cele mai bune descarcare a anxietatii sau fricii, fie ca se face prin cantat, desen, dans, bricolaj sau scris. “Da-i nodului aceluia din gat voce. Ce ar spune?”; “Daca tremuriciul acela din stomacul tau ar dansa, ce pasi ar face?”; “Poti sa-l desenezi pe monstrul infricosator din cosmarul tau?” Multi copii isi introduc teama si anxietatea in joc fara niciun imbold din partea noastra, ca sa ajunga s-o stapaneasca. Altii au nevoie de o invitatie, cum ar fi: “Hai sa ne prefacem ca mergem la dentist” sau “Filmul de aseara a fost infricosator! Hai sa jucam un joc despre el.”


Parintii de astazi sunt socati de modul in care parintii de pe vremuri isi neglijau copiii. Unii cred ca au misiunea de a-i feri de orice suferinta si orice pericol, insa acest lucru nu e posibil si nici de dorit. Trebuie in schimb sa le dam taria, increderea in sine, abilitatile si legaturile cu altii, care le permit sa faca fata suferintelor si chiar sa se dezvolte in urma lor. Desigur, ne ingrijim de siguranta elementara si incercam sa tinem la distanta marile primejdii, cu toate ca unele lucruri, cum ar fi bolile si accidentarile, sunt in general mai presus de controlul nostru. De ce pastram terenurile de joaca, daca cei mici ar putea sa-si fractureze un brat sau un picior? Pentru ca trebuie sa se joace, chiar si cu acest risc. Realitatile mai dure ale vietii – moartea, traiul pe strada, razboiul, saracia, nedreptate, violenta – sunt infricosatoare pentru copii, insa nu-i putem feri la nesfarsit. Nu fiti surprinsi daca aceste teme apar in jocul copiilor vostri.


Articol inspirat de Lawrence J. Cohen – Retete de jocuri. De ce si cum sa te joci cu copilul tau

24 afișări0 comentarii

Kommentare


bottom of page